Viaţa pe pământ a devenit posibilă datorită energiei solare care ajunge pe pământ în mare parte în formă de lumină. În jur de 30% din lumina solară se întoarce înapoi în spaţiu fiind reflectată de atmosferă, iar restul, ajungând la suprafaţa terestră, este reflectă în formă de radiaţie infraroşie. Aceasta este ridicată de curenţii de aer în sus încet, iar pătrunderea în spaţiu este întârziată din cauza „gazelor de seră” astfel precum sunt: vaporii, bioxidul de carbon, ozonul şi metanul.

Gazele de seră, care alcătuiesc doar 1% din atmosferă, acţionează ca un înveliş al pământului sau ca un acoperiş de sticlă a unei sere, menţinând temperatura planetei cu aproximativ 30°C mai mare, decât aceasta ar fi în lipsa acestora.

Activităţile umane contribuie la îngroşarea învelişului – nivelele naturale ale acestor gaze sunt depăşite prin emisii de bioxid de carbon care se degajă în urma arderii cărbunelui, petrolului şi gazului natural; de metan şi oxidul de azot produse în urma activităţilor agricole şi schimbărilor în utilizarea terenurilor; şi de o serie de alte gaze longevive care rezultă din activitatea industrială şi care nu sunt produse în natură.

Aceste schimbări au loc cu o viteză fără precedent. Dacă emisiile continuă să crească în aceleaşi proporţii, este aproape sigur că nivelurile atmosferice de bioxid de carbon se vor dubla în comparaţie cu cele din perioada preindustrială din secolul XXI. În acelaşi timp e posibilă şi o triplare.

Rezultatul este cunoscut că încălzire globală a suprafeţei pământului în straturile inferioare ale atmosferei. Modelele computerizate ale climei estimează că temperatura globală medie va creşte cu 1.4 până la 5.8°C până în anul 2100. O creştere de 6°C a fost înregistrată în secolul trecut.

Chiar şi o mică creştere de temperatură va fi însoţită de schimbări climatice, astfel precum sunt: învelişul de nori, precipitaţii, vânt şi durata anotimpurilor.

Bioxidul de carbon este responsabil de peste 60% din încălzirea globală. Omenirea foloseşte cărbunele, petrolul, gazul natural în proporţii care depăşesc cu mult viteza la care combustibilul fosil a fost creat. Ca rezultat, carbonul este degajat în atmosferă, afectând cilul de carbon stabilit timp de milioane de ani, care este un sistem echilibrat, în cadrul căruia are loc schimbul de carbon între aer, oceane şi vegetaţia terestră. În prezent, nivelurile atmosferice de bioxid de carbon cresc cu 10% în fiecare 20 de ani.

Utilizarea combustibilului fosil contribuie la creşterea nivelurilor de carbon în atmosferă, subminând echilibrul natural al acestuia, care a fost stabilit pe parcursul a milioane de ani.

Unele schimbări climatice sunt inevitabile din cauza emisiilor din trecut şi celor din prezent. Clima nu răspunde imediat la schimbările externe, dar după 150 ani de la începutul industrializării, se face simţită încălzirea globală, şi aceasta va continua să afecteze sistemele naturale ale pământului pe parcursul a sute de ani, chiar şi dacă emisiile de gaze de seră vor fi reduse, iar nivelele atmosferice ale acestora nu vor mai creşte.

Sursă: http://unfccc.int/essential_background/feeling_the_heat/items/2903.php