Română
English
Până în 2080, aproximativ 70% din oceanele lumii s-ar putea sufoca din cauza lipsei de oxigen ca urmare a schimbărilor climatice, având un impact potențial asupra ecosistemelor marine din întreaga lume, potrivit unui nou studiu realizat de American Geophysical Union.
Noile modele constată că adâncimile oceanice care susțin multe activități de pescuit din întreaga lume pierd deja oxigen în ritmuri nenaturale și au depășit un prag critic de pierdere de oxigen în 2021.
Oceanele transportă oxigen sub formă de gaz și, la fel ca animalele terestre, animalele acvatice au nevoie de acest oxigen pentru a respira. Dar, pe măsură ce oceanele se încălzesc din cauza schimbărilor climatice, apa lor poate reține mai puțin oxigen. Oamenii de știință au urmărit de ani de zile scăderea constantă a oxigenului oceanelor, dar noul studiu oferă motive noi, presante, care stârnesc îngrijorare.
Noul studiu este primul care folosește modele climatice pentru a prezice cum și când se întâmplă dezoxigenarea oceanelor, care este reducerea conținutului de oxigen din apă, în afara variației sale naturale.
Acesta constată că dezoxigenarea oceanelor este semnificativă, potențial ireversibilă, și afectează porțiunile din mijloc, care susțin o mare parte din speciile pescuite din lume. Noile modele prevăd că dezoxigenarea oceanelor va începe să le afecteze pe toate până în 2080.
Rezultatele au fost publicate în revista AGU Geophysical Research Letters, care publică rapoarte de mare impact, în format scurt, cu implicații imediate, care acoperă toate științele Pământului și spațiului, și preluate de sciencedaily.
Adâncimile medii ale oceanului (de la aproximativ 200 la 1.000 de metri adâncime), numite zone mezopelagice, vor fi primele zone care vor pierde cantități semnificative de oxigen din cauza schimbărilor climatice, arată noul studiu. La nivel global, zona mezopelagică găzduiește multe dintre speciile pescuite comercial din lume, ceea ce face din noua descoperire un potențial precursor al dificultăților economice, al penuriei de fructe de mare și al perturbării mediului.
Creșterea temperaturii duce la ape mai calde care pot reține mai puțin oxigen, ceea ce creează mai puțină circulație între straturile oceanului. Stratul mijlociu al oceanului este deosebit de vulnerabil la dezoxigenare, deoarece nu este îmbogățit cu oxigen din atmosferă și fotosinteză, precum stratul superior, iar cea mai mare descompunere a algelor - un proces care consumă oxigen - are loc în acest strat.
„Această zonă este de fapt foarte importantă pentru noi, deoarece o mulțime de pești comerciali trăiesc în această zonă. Dezoxigenarea afectează și alte resurse marine, dar peștele este poate cel mai mult legat de viața noastră de zi cu zi", spune Yuntao Zhou, oceanograf la Universitatea Jiao Tong din Shanghai și autor principal al studiului.
Noile descoperiri sunt profund îngrijorătoare și sporesc urgența de a se angaja semnificativ în atenuarea schimbărilor climatice, spune Matthew Long, un oceanograf la NCAR care nu a fost implicat în studiu.
„Omenirea schimbă în prezent starea metabolică a celui mai mare ecosistem de pe planetă, cu consecințe cu adevărat necunoscute pentru ecosistemele marin. Acest lucru se poate manifesta prin impact semnificativ asupra capacității oceanului de a susține cantități importante de pește", spune el.
Cercetătorii au identificat începutul procesului de deoxigenare în trei zone de adâncime oceanică - puțin adâncă, mijlocie și adâncă - prin modelare când pierderea de oxigen din apă depășește fluctuațiile naturale ale nivelurilor de oxigen. Studiul a prezis când va avea loc deoxigenarea în bazinele oceanice globale folosind date din două simulări ale modelelor climatice: una reprezentând un scenariu cu emisii mari și cealaltă reprezentând un scenariu cu emisii scăzute.
În ambele simulări, zona mezopelagică a pierdut oxigen cu cel mai rapid ritm și pe cea mai mare zonă a oceanelor globale, deși procesul începe aproximativ 20 de ani mai târziu în scenariul cu emisii scăzute. Acest lucru indică faptul că reducerea emisiilor de dioxid de carbon și a altor gaze cu efect de seră ar putea contribui la întârzierea degradarii mediilor marine globale.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că oceanele mai apropiate de poli, cum ar fi Pacificul de vest și nord și oceanele sudice, sunt deosebit de vulnerabile la deoxigenare. Nu sunt încă siguri de ce, deși încălzirea accelerată ar putea fi de vină. Zonele din tropice cunoscute pentru că au niveluri scăzute de oxigen dizolvat, numite zone minime de oxigen, par să se răspândească, potrivit lui Zhou.
„Zonele cu minim de oxigen se răspândesc de fapt în zone de latitudini mari, atât spre nord, cât și spre sud. Acesta este ceva căruia trebuie să acordăm mai multă atenție", spune ea. Chiar dacă încălzirea globală s-ar inversa, permițând concentrațiilor de oxigen dizolvat să crească, „dacă oxigenul dizolvat ar reveni la nivelurile preindustriale rămâne necunoscut".
