Un efect secundar al crizei create în urma tranziţiei economice a Europei de Est a fost reducerea uşoară în perioada 1990-2000 a emisiilor gazelor de seră. Atingerea unui progres mai durabil solicită depăşirea unui număr de obstacole.

Tehnologia vizavi de politici şi economie.

Între 1999 şi 2000, emisiile totale de gaze de seră în ţările industrializate au scăzut uşor (cu 5.6%) – dar această situaţie reflectă circumstanţe neobişnuite. În ţările Europei de Est şi ex-sovietice, din cauza scăderii drastice în producţia economică asociată trecerii de la sistemul economic bazat pe planificare centralizată la economia de piaţă, emisiile s-au redus cu 37%. Astfel, creşterea de 8.2% a emisiilor din ţările dezvoltate a fost uşor compensată. În prezent, însă, „economiile în tranziţie” din Europa de Est sunt din nou în creştere, precum sunt în creştere şi emisiile. Efortul enorm de care este neapărat nevoie - atingerea progresului economic în combinaţie cu reducerea emisiilor, ceea ce este o sarcina deloc uşoară.

Noutatea bună este că deja există tehnologii care pot stabiliza sau chiar reduce nivelele de emisii de gaze de seră în decurs de câteva decenii. Problema este că alocarea mijloacelor şi stabilirea procedurilor mai eficiente de ardere a combustibilului fosil şi pentru utilizarea energiei renovabile, astfel precum este energia solară şi cea eoliană, se adevereşte de a fi dificil din punct de vedere politic şi economic.

Sistemele economice şi guvernele nu sunt pregătite pentru reducerea emisiilor de gaze de seră. Costul pentru reducerea emisiilor tinde să fie imediat şi specific, afectând din punct de vedere economic proprietarii de autovehicule, industriile şi staţiile electrice. Efectele benefice, astfel precum sunt mai puţine furtuni, inundaţii şi secete, cât şi un mediu mai curat şi mai sigur, se vor produce treptat şi vor crea efecte benefice pentru oamenii din alte părţi ale lumii, indiferent de faptul dacă aceştia efectuează cheltuieli pentru tehnologii relevante sau nu. Este dificil de a stabili un preţ asupra acestor rezultate pozitive. Sistemul trebuie să fie ajustat astfel, încât atât sarcinile, cât şi beneficiile să fie distribuite corect.

Exemple pozitive de progres până în prezent.

Danemarca şi-a stabilizat emisiile între 1999 şi 2000 prin trecerea la metode mai eficiente de generare a electricităţii şi prin trecerea de către industrii de la utilizarea cărbunelui la energie renovabilă şi gaz . Produsul Intern Brut a crescut cu 27% pe parcursul decadei în cauză.

Germania a atins o reducere considerabilă a emisiilor de carbon prin restructurarea economiei rezultată în urma reintegrării ţării şi prin reducerea utilizării lignitului, cât şi prin creşterea utilizării energiei eoliene. De asemeni, au fost înregistrate reduceri semnificative în emisiile de metan de la producerea cărbunelui, gestionarea deşeurilor şi agricultură, cât şi a emisiilor oxidului de azot din agricultură.

Sursa: http://unfccc.int/essential_background/feeling_the_heat/items/2912.php